virgiliu-margineanu2.jpg                                                                                                                                                       Interviu cu Virgiliu Mărginenu,director OWH TV STUDIO

 Spoturi publicitare,filme documentare,clipuri muzicale – toate producţii ale  OWH. În pofida acestor realizări,directorul OWH-ului afirmă că acest studiou de filmări ca şi multe altele sunt doar un promotor al culturii şi mai puţin o afacere.

 OWH TV STUDIO este o idee novatoare pentru Republica Moldova.Cum apreciaţi implementarea acesteia pe piaţa audiovizuală autohtonă?

   Apreciez  pozitiv implementarea acestei idei,pentru că sunt conştient că ceea ce face OWH-ul este spre binele dezvoltării audiovizualului,în special a cinematografiei din Moldova.OWH-ul activează în două domenii: programe televizate şi cinematografie-documentare,filme,videoclipuri. Echipa OWH TV Studio se integrează în viaţa cinematografiei şi a mass-media audiovizuale din Moldova cu o viziune modernă şi o abordare originală a evenimentelor.
 Iniţial OWH a fost conceput ca o organiţazie neguvernamentală,ulterior a fost înregistrat ca instituţie independentă. Cum explicaţi evoluţia acestui studiou de filmări? 

    În 1995 OWH a fost creat ca laborator de experimentare a producţiei TV în cadrul unui proiect al Fundaţiei Soros- ,,Casa lumea deschisă”,pe o perioadă de 5 ani. Ca proiect  îşi propune să promoveze valorile societăţii democratice prin mijloace audiovizuale. În 1999 odată cu finisarea proiectului,OWH-ul trebuia să aleagă:sau se desfiinţează sau devine instituţie independentă.Normal că am ales cea de-a doua variantă,pentru că era un colectiv deja format,erau şi nişte realizări. La moment OWH-ul are statut de ONG,care lucrează pe baza proiectelor,dar paralel neîncălcînd legea,face şi activităţi comerciale:spoturi video şi publicitare,clipuri muzicale,comenzi de film,absolut tot ce-i legat de producţie TV. Pe de o parte,dacă vorbim de Festivalul ,,Cronograf”,Labotorul video pentru tineri,realizări documentare-sînt nişte activităţi finanţate doar din proiecte; pe de altă parte dacă vorbim de  un studiou profesionist,acesta îşi permite să facă nişte lucrări la comandă în momentul în care apar potenţiali clienţi.

  Care este segmentul de piaţă, aveţi un public select?

Piaţa noastră este foarte complexă. Există unele companii care doresc să facă publicitate,dar nu-şi permit din cauza bugetului mic; şi invers sînt companii mari,puternice,cu un profit bun,dar care consideră că nu au nevoie de publicitate-asta fiind situaţia pe piaţa autohtonă.Dacă e să ne referim anume la clienţii noştri,ne bucură faptul să afirmăm că o mare parte din ei,în proporţie de 60% ,sînt organizaţii internaţionale,care au sediul sau reprezenţa în Moldova,aşa cum ar fi: Unicef Moldova, Banca Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi altele.
În ce măsură se vinde cultura în Republica Moldova? 

Nu putem să vorbim deocamdată de o afacere prosperă.Piaţa audiovizuală din Moldova nu este bine dezvoltată,avem ofertă,dar nu avem cerere.În toate ţările dezvoltate,producţiile TV sînt solicitate de cinematografe,posturi TV,companii de difuzare.În Moldova,deocamdată aceste companii nu solicită  producţii TV sau  solicită într-o măsură foarte limitată.OWH-ul poate fi considerat o întreprindere care produce bunuri,pentru că filmul sau oricare alt produs video este un bun şi trebuie vîndut.Dacă o brutărie vinde pîine la poarta ei,atunci şi un film ar trebui să fie vîndut la poarta studioului-problema e că nimeni nu vine să-l cumpere.Sperăm în viitor că piaţa audiovizuală şi cinematografică se va dezvolta şi vor apărea şi cumpărători,care vor solicita produsele noastre.

  
În acest context, OWH-ul este o afacere sau un promotor al culturii?

Deocamdată doar un promotor al culturii,dar asta nu înseamnă că murim de foame sau stăm cu mîna întinsă.Reuşim să ne autofinanţăm şi cu ceea ce cîştigăm încercăm să ne promovăm în continuare ideile.Suntem la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Cronograf,care presupune anumite eforturi. Numeroşi cineaşti din America Latină,Japonia,China  vin aici în Moldova şi recunosc acest festival drept unul internaţional.Însă costurile de producţie sunt atît de mari,încît s-ar putea la un moment dat să numai putem economisi pentru festival,nemaivorbind de achiziţionarea unei camere de filmat,de montaj şi altele.
Din moment ce Festivalul ,,Cronograf” a devenit unul internaţional, statul îşi aduce cumva contribuţia?Cu nimic.Asta e marea noastră problemă.Ne-am adresat de nenumărate ori la instituţii de stat,dar mereu acelaş răspuns- nu au bani.Anumite instituţii de resort nu consideră că este un eveniment important şi nu acordă atenţie.
În pofida unor aspecte negative ale activităţii OWH-ului, care este totuşi, cheia succesului?

Colectivul.Mai există oameni în Moldova care vor să facă lucruri frumoase şi care pentru ei problema financiară rămîne pe planul doi.Sînt trei motivaţii ale unui angajat: salariul,activitatea plăcută şi colectivul.Pentru noi sunt specifice motivaţiile din urmă.Faptul că la OWH facem ceea ce dorim,ceea ce e frumos,ne menţine şi ne dă forţe să continuăm.
Ce planurile aveţi pe viitor?

Avem planuri mari,dar mi-e teamă să nu rămînă la nivel de vise.În primul rând vrem să creăm o cinematecă,unde amatori de fim ar putea să vizioneze filme de artă,documentare.Sunt o mulţime de filme,care interesează oamenii la un moment dat,cum ar fi explozia de la Cernobîl sau independenţa RM. ,,O ţară fără filme documentare,e ca o familie fără album foto” şi ar fi păcat să nu producem filme documentare să rămînă în istorie,iar o cinematecă este oportună în acest sens.